Jurnalul Domnisoarei Contabil: Scurt si intens

BlogContabil.ro» Articole» Jurnalul Domnisoarei Contabil» Jurnalul Domnisoarei Contabil: Scurt si intens

« 27 februarie - termen pentru u...

Declaratia informativa privind... »

Tags: Jurnalul Domnisoarei Contabil

---

Vajaind ca vijelia am venit sa va vorbesc. E un trend mai nou in firma si o sa vi-l povestesc. Despre ce scriu astazi cu forta? Este chiar un val intern: pe subiect si cu substanta o il surprind, ma tem.

Caci trecand de ritm si sunet, m-am trezit in saptamana aceasta cu o noua provocare. Sefa mea, deja o stiti, s-a gandit sa ne ajute sa fim cat mai concisi (asta parca noi, contabili, am face literatura nu bilant...).

Ca urmare, a pornit o miscare, cum v-am zis: scurt si la obiect sa fie, ca de nu, ea chiar pleca. La inceput m-am mirat tare si mi se parea mai mult ca nu eram deloc ascultata. Parca ne fugaream prin birou si incercam sa strigam cat mai multe cuvinte unul la altul, dar rapid.

Ei bine, ne-a temperat sa exprimam orice dor, dorinta, doleanta in doar 1-2 minute. Deja ma asteptam sa vad un cronometru in fata cand mai intrebam ceva. Tic tac, tic tac tot auzeam... si nu va faceti dileme ca ar fi fost de la al meu ceas biologic.

Si asa am pornit luni cu noua regula scrisa mare in vazul intregului birou. M-am gandit de 3 ori inainte sa cer un sfat pentru o dificultate contabiliceasca. O colega chiar isi si notase ce sa zica... Doar nu vroiai sa plece sefa... Sau vroiai?

Cu astfel de simtaminte ambigue, am reusit sa rezistam eroic pana pe miercuri. Atunci a avut sefa mea o noua revelatie: sa aplicam regula si pentru cei ce trec pe la noi sa ne mai ceara sfatul. Aoleu, sa-i fi vazut pe colegii nostri si mai debusolati... Au incercate ei sa se conformeze.... dar la ce spete aveau, era o provocare.

Joi inca ne mai luptam cu regula. Taiam cuvinte, reformulam si tot asa. Iata ca pe la pranz, un coleg din companie a avut o revelatie: “Dar stai, nu e neaparat sa vorbim. Suntem in era digitala, sa folosim mailul!”. Si asa a cugetat el si i-a trimis sefei un mail frumos, mediu ca lungime, dar cu un atasament... cat sa cugeti toata ziua. Sefa, ce sa zica? A luat-o ca atare si nu a putu obiecta. Vai, ce ne-am bucurat toate... Puteam sa ii scriem nelimitat, mai ceva ca la oferta de telefonie mobila.

Va dati seama totusi ca nu puteam sa-i dam mailuri cu orice ca se autosesiza. Asa ca prin rotatie o mai intrebam cate ceva... sau chiar ne mai lamuream noi intre noi, ca doar nu ne fugeau urechile in lume daca ascultau mai mult de 2 minute.

Asa a tinut aventura pana in fatidica zi de vineri. Fatidica, wow, de ce? Ei bine, a venit directorul. El, de altfel  un tip foarte dinamic si concis, avea o lista intreaga de subiecte. A aruncat cateva intrebari in vant ca sa vada climatul. Ne-a zis: “Pareti cam stresate. E totul in regula?”. Noi am zambit crispat. Sefa s-a uitat mandra spre el. Apovestit el ce a povestit si la un moment dat s-a intamplat minunea. Sefa i-a spus regula... si a adaugat zambind: “Dvs. deja vorbiti de 4 minute”.

Directorul a ras copios... si chiar a tinut vreo 3 minute. Propun sa taiem si rasul, zau! Apoi, zambitor si senin a spus: “Daca credeti ca 1-2 minute duc la solutii bune, va inselati amarnic. De unde aveti ideea aceasta?”. Sefa mea zise repede ca e mai eficient si ca asa e bine in comunicare: “scurt si intens ca managerul”. Tot biroul a pufnit in ras alaturi de director.

Totul s-a incheiat subtil cu afirmatia “Fiecare cu preferintele lui”. Dupa o discutie cu directorul, sefa si-a revenit din a ei pornire. “Scurt si intens” a ramas doar o mintire neplacuta pentru noi... poate o realitate pentru initiatoarea regulii...

Si asa am ajuns astazi sa va scriu cu asa debit, ca tare mi-era dor, sincer, sa fiu libera-n vorbire. Poate maine, poate azi, veti gasi iar asa veste. Sa retineti totusi ca exprimarea nu e doar o poveste. Voi cat de rapid vorbiti? Si cat va ia speta ca sa o lamuriti? Povestiti cu drag impresii sa ne bucuram cu totii. Si asa va astept iarasi cu patanii de contabil. Saptamana sa va fie doar cu zambet si vorbire!