| « Declaratiile 392 si 393 - docu... | Conferinta regionala CECCAR â€... » |
Tags: Jurnalul Domnisoarei Contabil, contabil, aprovizionare, cumparaturi
Cu gerul suflandu-mi in spate si cu declaratiile ce inca ma urmaresc, am decis sa scriu atat pentru propria-mi relaxare cat si pentru a voastra. Poate va intrebati: Ce s-a mai intamplat saptamana aceasta? Ehe, ati fi uimiti! Corectez: veti fi uimiti!
In dulcele ritm din aceste zile, am trecut prin toata gama de dileme privind iarna, sau mai precis gerul: sa fiu plina de admiratie fata de o asa vreme sau sa fiu suparata? Am decis sa fiu neutra, asta cu exceptia cazaturilor pe care le-am mai avut (prin fandare, desigur).
Revenind la aceasta saptamana, tot cu ninsoare si gheata, am stat eu asa si de miercurea trecuta deja au inceput sa se agite colegii mei. De ce? Probabil ca stiti prea bine: faimoasa zapada abundenta ce se asteapta a inceput sa panicheze lumea. “Va fi ca in iarna lui ’54.”, imi spuneau ei, desi inca nu erau majoritatea nascuti atunci... Chiar si cineva din conducere a venit si ne-a spus: “Faceti-va provizii, ca nu o sa se mai aprovizioneze bine supermarketurile!”. Wow, deodata aveam impresia ca suntem in salbaticie. Si pana la urma, cat am putea manca in cateva zile?
Am ignorat pe cat posibil aceste afirmatii. Joi deja a aparut laitmotivul: viscolul va incepe, drumurile clar se blocheaza. Nu conduc, nu vreau sa plec undeva. Sa ma agit? Am zis sa nu...
Si totusi, iar apar colegi stresati, stiri peste stiri si nebunia e in floare. Dupa ce am luat o stare zen absoluta, am decis sa merg totusi sa imi fac cateva cumparaturi, dar cu ganduri de prajituri, deja vedeam faina, zahar vanilat s.a.
Cand ajung intr-un mare supermarket, ce sa vad? Inca din parcare, totul era plin. Incredibil! Am intrat tematoare si, cand colo, in interior era si mai multa lume decat deja ma asteptam. Panica?
Sceptica, mi-am pus increderea in gandirea mea contabila. Doar nu vor merge oamenii sa cumpere tot! Au si ei un buget, o anumite impartire... si ceva ratiune, sper... Ei bine, nu! Toti oamenii pareau asa infometati. Indiferent ca le trebuia ceva sau nu, luau. Aici ma refer totusi la alimentele de baza. Asadar, nu mai gaseai urma de paine, lapte, apa plata, ulei, carne, fructe. Rafturi intregi erau goale, cum nu am mai vazut vreodata.
Norocul meu a fost ca de fapt cautam complet alte lucruri. Faina era din belsug, iar de cereale nici nu mai zic. Si totusi, ce s-a intamplat in mintea consumatorului, a omului de rand? Pana la urma intelesesem ca ar fi vorba de cateva zile in care e posibil sa fie mai greu cu aprovizionarea... Nu erau luni...
A fost interesant sa observ cum mai gaseau unii cate o sticla de apa plata sau ulei. Inca un pic si era o lupta ca in reducerile de pret din SUA. Ras sau plans? Greu de decis.
Toata judecata mea contabiliceasca s-a dus de rapa in asa circumstante. Unde sunt economiile, unde e omul neinfricat? Daca ne speriem asa de mult de un viscol acum, parintii nostri ce ar fi trebuit sa faca atunci cand era normal zapada cat gardul de mare? Incepeam sa ma simt usor timorata de posibilitatile pe care le avem acum. De unde atat de mult teama? De unde asa consumerism?
Culmea a fost cand am vazut persoane ce nu aveau suficienti bani sa achite si erau in situatia de a mai lasa din lucruri la casa. Nu am putut intelege motivele pentru a cumpara atat de mult si cu atat de mare incrancenare. Un argument dat de un cunoscut a fost ca oricum urma sa cumperi acele produse. “Ca le iei acum sau peste o saptamna, ce conteaza? Oricum le consumi.”, zise nonsalant al meu coleg. O logica era si aici.
Simtul meu de contabil a ramas intact. Am luat ce mi-ai propus (cu o marja de eroare pentru dulciuri totusi) si am plecat... Dupa ce am stat la coada mai bine de jumatate de ora. Ma mira dimensiunile pe care le capata anumite evenimente pentru cei din jurul nostru. Nu stiu unde a disparut latura noastra de oameni economi.
Voi cum ati reactionat la anuntul marelui viscol? Cum s-a exprimat contabilul din voi? Sper sa imi povestiti noile aventuri. Pana atunci, sa aveti o zi fara blocaje in drumul vostru!
Posted in Articole,
Jurnalul Domnisoarei Contabil |
Print |
0 Comentarii»
Flux RSS