BlogContabil.ro» Articole» Ganduri de duminica» Mic dejun fara cutit si furculita

Ai incercat vreodata sa mananci o rosie, fara sa te ajuti de furculita si cutit?

Iti scoti camasa business, dupa ce vii de la munca, te pozitionezi deasupra chiuvetei si musti. E preferabil sa alegi, dintre toate, o rosie prunisoara lunguta, foarte coapta si fara veleitati de poama occidentala sau orientala.

Uau! E dulce, o savurezi si te tragi la timp in spate, inainte sa-ti curga 2 picaturi pe gat. Are gustul legumei adevarate si gandul iti zboara cativa ani - cam multi - in urma.

Eram copil si m-am hotarat cu sora-mea sa vedem rasaritul, cativa ani inainte de 90. Pustoaice de Eforie-Sud.

Ne trezim la 4.30 si plecam in semiintuneric catre malul marii. Gunoieri, cameriste cu ziua, receptionere incercanate, gospodine obsedate de maturatul trotuarului... Pe drum ni se pare ca se face cam repede lumina, asa ca o luam la fuga, sa nu pierdem momentul.

Bineinteles ca am mai asteptat un timp cu fundul intr-un nisip umed, alaturi de alti cativa nebuni sau romantici - depinde cum o iei. Nu-mi mai amintesc cat de frumos a fost, probabil ca peisajul mi-a ramas pe retina. Habar n-am. Doar ca s-a suprapus cu alte trairi frumoase - pana la urma am copilarit la mare si am avut de unde aduna imagini.

Ce imi amintesc insa cu siguranta este intoarcerea acasa. Eram lesinate amandoua de foame si eu, si sora-mea. Nu voiam sa trezim toata casa, asa ca am scotocit intr-un dulap ca pisicile si am gasit doar atat: napolitane si rosii.

Si-am mancat napolitane si rosii cu o pofta de nedescris. Mai departe nu pot sa-ti povestesc, poate iti mananci sandvisul in timp ce-mi citesti editorialul...

De atunci rasaritul il asociez cu napolitanele si cu rosiile, oricum ar fi. E drept si ca rosiile, mai ales cele prunisoara, au un gust special, de cate ori musc din ele, fara cutit si furculita. Un gust de tinerete, inconfundabil. Te rog sa mananci si tu o rosie, cu mine. E placut sa vedem macar virtual impreuna rasaritul de-aici, de pe blog.