Aceste cuvinte ne doare!

BlogContabil.ro» Articole» Ganduri de duminica» Aceste cuvinte ne doare!

Cum am stiut ca este nevoie de un asemenea subiect? Simplu. Recunosc faptul ca fiecare dintre noi este mai mult sau mai putin sigur in exprimarea limbii romane. Sau "fiecare dintre noi suntem siguri..."??? Ha!

Propun sa incercam sa ne ajutam unii pe ceilalti sa invatam sa vorbim corect romaneste. Ha din nou! Ce de "sa"-uri si ce fraza lunga! Nu-i asa ca e obositor si caraghios?

Nu am cea mai buna pregatire sa va tin o prelegere despre limba romana. In schimb, pot afirma ca am invatat cate ceva de la colegii mei mai "batrani". In ultimii 2 ani si jumatate am scris 2 editoriale pe luna, cel putin. Am scris timp de un an, in fiecare dimineata, in tramvai, pe genunchi, sau acasa, intre 2 povesti si o mancare de cartofi.

Am fost nesigura pe mine de foarte multe ori, asa ca am intrat pe net sau am intrebat-o pe draguta doamna Elvira, corectorul Rentrop&Straton.

Am invatat asa:
 - sa "sparg" frazele,
 - sa ma "caut" de virgule si greseli gramaticale.

Asta vreau sa va spun. Cand scriem un mesaj, acesta trebuie sa fie usor de inteles si sa contina fix "i"-urile de care are nevoie! Voi puncta cele mai frecvente (si urate) greseli, cu lingurita - un medicament amar, dar absolut necesar.

Pentru astazi:
- "as sti", nu "as stii"
- "sa fii", nu "sa fi"
- "trebuie sa fi fost genial", nu "trebuie sa fii fost genial" (eventual: "trebuie sa fii genial"!)

Simtiti ca va dor vag... buricele degetelor cand tastati o fraza? Cautati-va de greseli! Poate ati sugrumat cu o virgula subiectul de predicat. Poate ca v-a scapat ceva! Sunt corecte, de exemplu: "v-a trebuit un minut sa revedeti textul" si "va trebui sa revedeti textul".

Inchei aici, astfel incat sa pastrez ideea de lingurita, si nu de polonic. Ideea acestui subiect mi-a venit de la un coleg, care a creat o casuta de email numita "agramaticalitati" si care ne semnaleaza diverse "gogosi" ce ne scapa unuia sau altuia...

M-am repezit deci, in urma cu cateva zile, sa ma laud unei colege: "Am o idee! Stii mesajul legat de Agramalitati? Vreau sa scriu si eu pe blog ceva similar!". Colega mea face o pauza, eleganta, si-mi sopteste timid in telefon: " Agramaticalitati"...

Am zambit, mi-am luat lingurita cu medicamentul amar si-am spus: "Asa, da! Agramaticalitati! Ptiu!"

Asa am stiut ca este nevoie de un asemenea subiect! Chiar daca aceste cuvinte ne "doare", haideti sa fim ceva mai atenti si mai rigurosi cu noi insine. Va multumesc.