BlogContabil.ro» Articole» Cu doamnele de brat» Lectia despre respect

Eram eleva in clasa a VII - a: varsta la care orice martisor primit in dar de la un coleg de clasa era motiv de mandrie si emotie (chicoteli, rasete infundate sau ochiade sagalnice). Primeam destule fiindca eram "fata buna" (imi faceam regulat temele si colegii stiau ca la mine pot gasi oricand o rezolvare) si simpatica (asa sunt persoanele rubiconde!). Nu purtam decat unul insa! Cel care imi placea cel mai mult sau pe cel care venea de la... el. Atat! Mi se parea "de prost gust" sa pui in piept 20 de martisoare!

In acele zile de inceput de primavara ale fiecarui an, dna. Dobrescu, profesoara mea de Limba romana de atunci, purta un tailleur clasic. Ambele revere si pieptii hainei erau acoperiti de martisoare. Zeci si zeci! Nu puteam intelege placerea cu care purta atatea martisoare... Mai ales ca avea un bust impozant!

Si iata ca-ntr-o buna zi, am aflat... "Aceste martisoare le-am primit de la copiii din clasele la care predau. Le port cu drag, pe toate. In semn de respect pentru cei care, cu drag mi le-au oferit." Si cu un gest teatral, ne-a demonstrat ca nu numai exteriorul, ci si interiorul reverelor era "placat" cu martisoare. "Le tin aproape de inima mea. Toata luna Martie! Caci asa spune traditia, martisorul aducator de noroc il poti primi in oricare zi a lunii! Si, dragele mele, va sfatuiesc sa faceti la fel: din respect pentru cei care va iubesc si va cinstesc."

Anii au trecut, dar lectia nu am uitat-o. Asa ca, acum port aproape de inima toate martisoarele pe care le-am primit: de la fiul meu drag, de la dragul meu sot, de la varul meu sau de la dragii mei colegi. Si le multumesc.

Vine, vine primavara...