BlogContabil.ro» Articole» Cu doamnele de brat» Recenzia unui film idiot

Pe vremuri, cand imi plateam o restanta la matematica fix cu pretul unui fier de calcat, abia se inventasera in Regie vizionarile video. Dadeai o spaga administratorului, o bere sefului de camin, "inchiriai" o sala - cea de studiu, aflata la fiecare etaj, investeai intr-un aparat video si puneai filme pentru studentime. Audienta - 150%. Afacerea - prospera. Daca erai mai la inceputuri, inchiriai caseta video si "taiai bilete" doar catorva pasionati - cati incapeau intr-o camera de camin.

Intr-o zi imi vine sora in vizita, la Bucuresti, la camin, unde eram studenta. M-am gandit ca ar fi o buna idee sa o distrez si s-o duc la film. Movieplex-urile erau departe, in viitor - un vis imposibil, pe atunci.

O sa tin minte toata viata. Am dus-o la un film. Unul prost. Acestora, generic, le spuneam "al doilea film de pe caseta". Adica pe caseta video erau doua filme. Piratate, desigur. Doar unul era bun, nou, premiat, genial. Cel de-al doilea era de umplutura, sa scoti banii din buzunar pentru fiecare caseta cu un film foarte bun.

Deci asta era clar "al doilea film de pe caseta". Povestea simpla (si cretina): un sarpe modificat genetic, urias si umblator pe sub pamant incearca sa-i manance de vii pe cativa tineri, fiecare cu povesti personale si insignifiante.

Frumos ca aveau la dispozitie batoane de explozibil. Eeei si pac, arunca unul, animalul explodeaza (sau implodeaza), sucomba si dau sa zic usurata: gata filmul! Dar uite ca mai apare un sarpe. Unul dintre eroi (cu o frumoasa freza blonda cu suvite care nu s-au miscat decat pentru a-i da o eleganta rebela) ce se gandeste el? Zbang cu inca un baton cu dinamita!

Eeei, atmosfera incordata, dam sa ne ridicam cu totii bucurosi de pe scaune si... surpriza: sarpele - monstrul - creatura oribila - scuipa "bomboana" catre grupul speriat de oameni. Aceasta a fost clipa superba in care sora mea cea proaspat venita din provincie a spus clar, raspicat si cu foc: Eeei, na!

Nu va spun ce ras a fost! Au trecut 20 de ani si TV 1000 a difuzat acest film din anii 90, in urma cu doua zile. Se numeste Tremors, Creaturi ucigase. Am revazut amuzata bucata de film cu pricina, dar parca lipseste ceva. Probabil tineretea, dezinvoltura, naturaletea de a spune: Eeei, na! Atunci cand e de-a dreptul caraghios sau imposibil... Mi-ar placea, de exemplu, sa spun asa sefului meu cand imi cere in cateva ore proiectia vanzarilor pe 2010: Eeei, na!