BlogContabil.ro» Articole» Cu doamnele de brat» Barbatii si Codul bunelor maniere

Urc in tramvai dupa o zi intreaga de alergat intre birouri. Este o rutina care da viata proiectelor editurii: citesti, corectezi, trimiti emailuri, intinzi sfori pe care faci alergand echilibristica, incerci sa supravietuiesti, ba chiar faci punti si altora. Astfel, nu-mi mai simt picioarele decat pentru a-mi aminti ca nu trebuia sa-mi iau pantofii cu toc astazi.

Dar urc, ziceam, in tramvaiul meu de toate zilele, cu speranta vadita, cautand cu ochi lacomi un loc liber pe scaun. Si numar: unu, doi, trei...  Zece barbati stau pe scaun unul in spatele celuilalt, si doar doua doamne. Pe cealalta latura - cam tot asa.

Ma resemnez imediat si ma asez langa unul care asculta muzica pe telefon. Ridica ochii si evalueaza rapid situatia: nu sunt gravida, n-am un picior in ghips si, in mod evident, am mai putin de 75 de ani.

Se intoarce deci fericit la telefonul lui cel nou (asa cred, altfel cum sa aiba o figura asa luminoasa, privindu-l?). Cateva statii imi mut greutatea de pe un picior pe celalalt, propunandu-mi pentru a doua zi adidasi si trening.

Brusc, bucurie! Domnul de langa mine se ridica de pe scaun. Daca ma enervez foarte tare, sunt capabila sa injur ca la usa cortului, dar daca se elibereaza un loc in tramvai, dau totdeauna dovada de mare eleganta. Ma asigur ca nu se afla langa mine persoane in varsta sau cu tocuri inalte, si-apoi ma asez, daca e cazul.

Eeei, greseala maxima! Un adolescent isi arunca intr-o secunda rucsacul pe scaun (de aproximativ 450 de grame) dupa care se aseaza neglijent, sub ochii mei disperati. Fac socoteala repede: nu mai sunt decat 6 statii. Imi scot carnetelul si, pentru ca n-am pozitie buna de scris, imi notez doar atat: "Barbatii si Codul bunelor maniere". Unii barbati. Cei de pe linia 7, mai ales.