|
Vine iarna.Despre partiile din tara nu am ce sa-ti povestesc,nu-si merita numele,asa ca ma abtin. Am norocul sa locuiesc intr-un oras de unde ajung mult mai repede in Slovacia sau Austria decat in Brasov,si pot schia cat ma tin picioarele pe partii netede ca masa de billiard,intretinute perfect,fara a sta la coada la scaun. Insa si acolo daca intra careva in tine ca buldozerul, sigur iti va spune “nu-mi sta in drum” in limba noastra colorata mioritica . In urmatorii ani inca,la noi nu se va putea spune ca avem partii, doar munti.
Trec de iarna spre a te pregati de prima drumetie,cea de 1 mai. Eiii,aici incep sa ma bucur de muntii nostrii,si te invit sa ma insotesti pentru inceput, in Apuseni. In doua zile iti poti ozona creierul, sangele, trupul,sufletul, cat sa-ti detoxifici organismul de toate lunile de toamna-iarna mohorate. Ca sa nu-ti distrugi masina, ataca muntele dinspre Arieseni. Dupa ce treci de asa zisa partie de schi ,care unui schior ii provoaca hohote de plans/ras pentru ca I se spune partie, ajungi la Garda. Putina lume cunoaste ca mai este si Garda Seaca, asa ca plecam incolo,unde vom gasi cazare bunicica,la prêt acceptabil. Vei gasi oameni simplii,moti, care incearca sa implementeze modernismul. Te apuca doar plansul cand vei vedea ca usa termopan e pusa invers,cu inchizatoarea de siguranta spre exterior, ca becul din curte e pus sub streasina in coltul casei,asa ca nici o sansa sa nimeresti gaura cheii, ca ai o baie la 5 camere. Insa crede-ma nimic din astea nu le vei observa,decat doar ca iti vei aminti zambind dupa ce pleci de acolo.Stii de ce? Pentru ca e o curatenie desavarsita, nu ai vecini pe o distanta de cca 1 km, murmurul apei line si reci te va adormi noaptea tarziu,cand cu greu te vei hotara sa te culci ca sa apuci sa mai dormi 2-3 ore pana canta cocosul. Aerul curat, muntele care se pravale peste tine, padurea sanatoasa, privelistea incantatoare,te vor cuceri la maxim. Dar tot la fel te vor cuceri placintele calde cu branza sarata ,laptele proaspat de vaca si painea calda coapta pe vatra aduse de gazda semn de multumire ca i-ai calcat pragul. La straini asa ceva nu intalnesti niciunde. Mirosul de lemn al mobilei din casa, asternuturile inmiresmate, patura groasa de lana , dar si bucataria dotata cu tot ce doresti, iti vor garanta zile de relaxare totala. Un singur lucru m-a naucit total : daca le ceri amanunte despre frumusetile Apusenilor, nu-ti vor stii spune mai nimic,asa ca sa fii documentat de acasa. Intreaba-l pe “marinarul”,el e singurul umblat atat pe mare cat si in muntii nostrii. Din Garda Seaca,vei ramane surprins sa constati ca intr-o plimbare de cel mult o ora,ajungi la Pestera Scarisoara .E drept ca urci putin si iti trebuie un schimb de plamani,dar nu mai ai nevoie de blush la obrajori si pestere nu pleaca de acolo. Printr-o padure superba, vei trece pe langa baciul Vasile,de la care poti cumpara diverse lucruri din lemn, lucrate manual impecabil. Ma plimb tantosa cu toporul meu de lemn cu coada luna pe masura mea,pe care il prefer batului de munte care se rupe de cate ori te sprijini mai sanatos in el. Cel de lemn ma insoteste pe toti muntii neobosit,spre invidia multora. Cand ajungi la asa zisul popas de unde cobori la pestera,iti vine sa-ti tragic palme ca ai facut atata efort ca se dai de un gard rupt, o cabana ponosita unde cumperi biletul mult prea scump pt ceea ce vei vedea. Da, coborarea e intr-adevar splendida, ametitoare,salbatica, iar in partea de jos iti vei trage manecile peste degete sa nu t-I se lipeasca de balustrada inghetata. Anul acesta au facut investitii, au reparat scarile de lemn de jos. Vei trece pe langa peretii inalti de zapada, vei admira turturii imensi de gheata, apoi vei intra in gura de pestera,roata pe pietonalul de lemn,si vei admira blocul de gheata murdar, neluminat, neintretinut, grabindu-te afara ca sa admiri mai degraba peisajul coborarii decat ghetarul fara farmec.Ungurul ar face a 8-a minune a lumii din asa ceva,dar noi... Pozele din pliantele de reclama sunt mincinoase, nu trebuie sa crezi ceea ce vezi in ele, sunt cosmetizate pana la nesimtire. Daca tot ai scapat atat de repede cu aceasta mica excursie ,plimba-te la intoarcere si poti sa intri si in Cheile Ordancusei,pe un drum curat,acum asfaltat,si admira semetia, culorile si inaltimea stancilor,respira aerul puternic. Nu merita sa urci la Pestera lui Ionele, un Consiliu Local tampit, a turnat beton la intrare sa nu poti intra.
Cam atat pentru o zi, in urmatoarea mergem la Cetatile Ponorului daca ma mai insotesti. Dupa aceea dormi ca pruncul leganat ,nici mancare nu mai vrei.Pana atunci, un vin bun fiert, un gratarel sfaraind alaturi de niste aripioare crocante, ciupercute sarate prajite cu o branzica de burduf in ele, banane coapte in folie ca desert, consumate pe un mobilier rustic de curte dintr-un trunchi imens de copac cu scaunele in ton,langa malul apei care iti canta in loc de cd-ul pe care il lasi sa se odihneasca, alaturi de prietenii tai, vinzi pielea lupului din padure in timp ce numeri stelele de pe cerul din stanga dreptei prietenului din spatele tau, pana constientizeaza cei pe care aerul i-a rapus ca …..e timpul sa ne bem cafeaua de dimineata. La 8 pornim pe munte.Deja e tarziu.A trecut o zi care a costat 60 ron camera la cazare,cate 35 la pestera,gratarelul si voia buna din gentuca si atat.A meritat din plin.
|
Print |
1 Comentarii»
Flux RSS