BlogContabil.ro» Articole» Contabil de la 9 la 5» Evaluarea imprumuturilor acordate

Evaluare comparativa prin prisma reglementarilor contabile  conforme cu directivele europene si a Standardelor Internationale de Raportare Financiara

Acest articol va face parte din editia lunii august a Revistei Romane de Monografii Contabile. Pentru exemple, studii de caz si aprofundarea acestui subiect, va recomand achizitionarea unui abonament la Revista Romana de Monografii Contabile. Scrieti pe monografii@rs.ro   si veti avea gratuit varianta pdf a editiei din luna iulie.

Imobilizarile financiare reprezinta active financiare care indeplinesc conditia de a fi dobandite cu scopul detinerii pentru o perioada mai mare de un an. In aceasta categorie se cuprind titlurile detinute la alte entitati, entitati afiliate, interese de participare, imprumuturile acordate de societate precum si garantiile depuse.

Conform regulilor generale de evaluare prevazute de Reglementarile contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 3055/2009, imobilizarile financiare se evalueaza la momentul recunoasterii initiale la costul de achizitie sau valoarea atribuita la momentul dobandirii.

Tratamentul instrumentelor financiare se regaseste prezentat in: IAS 32 "Instrumente financiare : prezentare", IAS 39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare" si IFRS 7 "Instrumente financiare : informatii de furnizat".

IAS 39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare" prevede ca atunci cand un activ financiar este recunoscut inițial, o entitate trebuie sa il evalueze la valoarea sa justa plus, in cazul unui activ financiar costurile tranzacției care pot fi atribuite direct achiziției. In cazul activelor imobilizate valoarea justa este data de costul de achizitie. Deci, fie ca se achizitioneaza de pe o piata reglementata titluri tranzactionate, fie ca se achizitioneaza direct, costul de achizitie poate fi asimilat valorii juste cu exceptia situatiei in care tranzactia se desfasoara in anumite conditii, care o impiedica sa fie considerata obiectiva.

Diferentele intre prevederile reglementarilor contabile nationale si cele ale Standardelor Internationale de Raportare Financiara sunt vizibile mai ales la momentul evaluarii ulterioare.

Potrivit reglementarilor contabile conforme cu directivele europene imobilizarile financiare trebuie evaluate la data bilantului la cea mai mica valoarea atribuita acestora. Atunci cand se constata pierderi de valoare pentru imobilizarile financiare, trebuie facute ajustari pentru pierdere de valoare.

Potrivit principiilor IAS 39 "Instrumente financiare: recunoastere si evaluare", in vederea evaluarii unui activ financiar dupa recunoasterea initiala, acestea trebuie clasificate in urmatoarele patru categorii:
- active financiare la valoarea justa prin profit sau pierdere;
- investiții pastrate pana la scadența;
- imprumuturi si creanțe; si
- active financiare disponibile pentru vanzare.

Dupa recunoasterea inițiala, activele financiare se evalueaza la valoarea lor justa, fara nici o deducere a costurilor de tranzacție ce ar putea sa apara din vanzare sau alta cedare, excepție facand imprumuturile, creanțele si  investițiile pastrate pana la scadenta, care trebuie evaluate la costul amortizat utilizand metoda dobanzii efective.

Avand in vedere definitia imobilizarilor financiare si a elementelor care intra in structura acestora,  metoda de evaluare care ar trebui utilizata pentru evaluarea la data bilantului a actiunilor, imprumuturilor, garantiilor acordate este metoda dobanzii efective aplicata la costul amortizat.

Conform definitiei data de IAS 39, costul amortizat al unui activ financiar este valoarea la care activul financiar este evaluat la recunoașterea inițiala minus rambursarile de principal, plus amortizarea cumulata utilizand metoda dobanzii efective pentru fiecare diferența dintre valoarea inițiala și valoarea la scadența, și minus orice reducere pentru depreciere sau imposibilitatea de recuperare.

Metoda dobanzii efective este o metoda de calcul al costului amortizat al unui activ financiar și de alocare a profitului din dobanzi in perioada relevanta.

Rata dobanzii efective reprezinta rata care actualizeaza exact plațile și incasarile viitoare in numerar pe durata de viața așteptata a instrumentului financiar sau, acolo unde este cazul, pe o durata mai scurta, la valoarea contabila neta a activului financiar sau a datoriei financiare.

Astfel, imobilizarile financiare de natura imprumuturilor acordate se evalueaza utilizand costulul amortizat determinat prin metoda dobanzii efective. 

Pentru aplicarea metodei dobanzii efective sunt necesare:
- determinarea fluxurilor de numerar asociate activului;
- determinarea ratei de actualizare;
- actualizarea fluxurilor de numerar in vederea determinarii costului amortizat;
- alocarea diferentei dintre valoarea efectiva si costul amortizat al activului de a lungul perioadei de creditare utlizand metoda dobanzii efective.

De regula, rata de actualizare utilizata este rata medie a dobanzii practicata pe piata, la momentul generarii imprumutului.

Acest articol va face parte din editia lunii august a Revistei Romane de Monografii Contabile. Pentru exemple, studii de caz si aprofundarea acestui subiect, va recomand achizitionarea unui abonament la Revista Romana de Monografii Contabile. Scrieti pe monografii@rs.ro  si veti avea gratuit varianta pdf a editiei din luna iulie.